Eu sunt Poarta

De aceea, atunci când întrebi „Cine eşti tu?”, eu spun „Sunt conştiinţă”. Iar răspunsul acesta include totul: totul este conştiinţă. Eu răspund doar în calitate de reprezentant al totului. Poate că nu ai auzit încă până acum că eşti conştiinţă sau poate nu ai ajuns să ştii că eşti conştiinţă, dar eu răspund chiar şi în numele tău. Conştiinţa este cea care există. Iar atunci când spun că ceva există, sensul pe care îl dau este unul anume, definitiv. Când spun că ceva există, înseamnă că acel ceva nu va fi niciodată în nefiinţă. Dacă ceva poate trece în nefiinţă, înseamnă că n-a existat niciodată cu adevărat. A avut natura unui fenomen – a părut că există.

Cel care se pierde pe sine – dominaţia, efortul, calitatea de autor – se află acum dincolo de orice sclavie. E liber, liber ca cerul, este însăşi libertatea – nici măcar liber, fiindcă atunci când cineva e liber, agentul este acolo, prezent. El este libertatea. Aşa că dacă vrei, pot să-ţi răspund: „Eu sunt libertatea.” Şi nu există niciun motiv, fiindcă dacă ar exista motiv, atunci n-ai mai fi liber: eşti legat de el, ataşat de el. Dacă există un lucru pe care trebuie să faci, atunci eşti ataşat, nu eşti liber.
Eu sunt libertate absolută în sensul că nu am nimic de făcut. Eu sunt conştiinţă trează. Lucrurile se vor întâmpla iar eu le accept. Dacă nu se vor întâmpla, accept neîntâmplarea. Şi aştept mai departe. Aşteptarea aceasta este cea care te face un intermediar pentru forţele divine ale existenţei. Multe se fac prin intermediul tău atunci când autorul nu există şi nimic nu se face prin tine când autorul este prezent.
Osho